(1895) - Versi di S. Di Giacomo
Oj pètteno, che piéttene
‘e ttrezze ‘e Carulina,
damme nu sfizio, scippala,
scippala na matina.
E tu, specchio — addò lùceno
chill’uocchie, addò, cantanno,
ride e se mmira, — appànnete
quanno se sta mmiranno!
Lenzole, addò se stènneno
e ccarne soie gentile,
nfucàteve, pugnitela,
tutto stu mese ‘Abbrile!
E vuie, teste d’anépeta,
d’aruta e resedà,
seccàte ncopp’ a ll’àsteco
faciteve truvà...
Mo ‘o petteno, che pettena
‘e ttrezze ‘e Carulina,
è sempre ‘o stesso petteno
‘e tartaruga fina;
O specchio è de Venezia
e nun ha fatto mossa;
e lienzulelle smoveno
n’addore ‘e spicaddossa...
E manco nun me senteno
l1’aruta e ‘a resedà:
cchiù ampresso, ‘ncopp’a ll’asteco,
Abbrile ‘e ff a schiuppà!
E sti scungiure — è inutile —
nn’ a ponno cchiù arrivà:
cchiù nfama e cchiù simpatica,
cchiù bella assaje se fa!